vineri, 11 martie 2011

Interviu - Bear Grylls de la Tehnici esentiale de supravietuire

Bear Grylls ne demonstreaza in fiecare emisiune ca poate supravietui in cele mai vitrege conditii si ca MacGyver era mic copil pe langa el. Porecla de Bear ii vine probabil de la faptul ca mananca aproape orice si ca reuseste sa faca fata oricaror conditii extreme - puternic si dur ca un urs. Din interviul de mai jos veti afla si cum a fost atunci cand Bear a dat fata in fata cu ursul carpatin.

Mai jos puteti citi fragmente dintr-un interviu cu Bear Grylls de la Tehnici esentiale de supravietuire pentru Discovery EMEA.

Bear Grylls Bear Grylls
Acesta este primul tau interviu dupa accident, Bear. Ne poti spune exact ce s-a intamplat ?

Conduceam o expeditie in Antarctica si incercam sa ne cataram pe un pisc inalt, izolat, pe care nu a mai urcat nimeni pana acum. Expeditia promova utilizarea energiilor alternative, astfel incat foloseam jet ski-uri care functioneaza cu bio-etanol, ca sa exploram cat mai multe din speciile de pe tarm. Foloseam si niste parapante alimentate cu electricitate si bio-etanol, care ne purtau spre interiorul continentului, apoi urma sa ne bazam pe forta propriilor picioare. De asemenea, aveam si schiuri folosite in combinatie cu un fel de zmee mari, care practic trag si oamenii pe schiuri, si saniile.

Expeditia se derulase cam in proportie de trei sferturi. Tocmai “zburam” pe aceste schiuri cu zmee, avand vreo 50 km/h, pe un vant foarte puternic. Eu eram in fata si efectiv imi pusesem casca doar cu cateva minute inainte, incercand sa ma incalzesc putin, cu toate opririle pe care le faceam. Deodata, m-am trezit sarind direct peste o muchie. O rafala puternica m-a ridicat si m-a aruncat pur si simplu de pe muchia respectiva. Am aterizat in cap, mi-am sfaramat casca si in cadere m-am lovit si la umeri. Din fericire, eu nu am prea multe in cap, asa incat capul meu n-a patit nimic, dar umarul a suferit o fractura serioasa. Am avut o fractura de umar de Gradul 4.

In ultimele luni deci, misiunea mea a fost sa ma fac bine si sunt pe drumul cel bun. Am inceput sa fac alergari, fac yoga si ma antrenez din nou in circuit. Iar maine plec la filmare din nou: vom incepe sa filmam pentru urmatoarea serie in Alabama, in weekend, deci voi avea ocazia sa verific cu adevarat cum ma simt.

Inca ma doare putin. Si mai am ceva oase care stau intr-un unghi ciudat. Dar, in linii mari, sunt pe calea cea buna. Cred ca nu ajungem la sfarsitul vietii intr-un corp pastrat perfect. Pe parcurs ne mai alegem cu cate o cicatrice, cu cate un os rupt, deci totul face parte din traseul firesc, eu asa cred.

Citatul meu preferat e din Evel Knievel, care a zis: “Oasele se vindeca, iar tipele adora cicatricile !” Deci cam asta ar fi... Pornind de la aceasta premisa, ar trebui sa am un succes nebun. Oricum, cred ca suntem pe calea cea buna.

As vrea sa te intreb cum iti poti controla teama cand faci acele chestii atat de complicate?

Adevarul este ca, o mare parte din timp, imi e teama. Asta am trait toata viata, indiferent ca era vorba de slujba mea in Trupele Speciale, de mari expeditii de alpinism sau de filmarile pentru Tehnici esentiale de supravietuire.  Am avut deci parte de multe asemenea momente. Si cred ca, de-a lungul anilor, am invatat sa tratez spaima ca pe o emotie care vine ca sa te faca mai atent la ceea ce trebuie sa faci. Asa privesc eu lucrurile. Cred ca teama iti ascute simturile si te face sa te gandesti mai clar si mai atent la ceea ce ai de facut, ca sa te asiguri ca esti 100% concentrat si pregatit pentru momentul respectiv.

Cred ca inveti in timp sa ii faci fata tot mai bine. Dar nu cred ca am putea trece prin viata fara sa fim speriati de diverse chestii. In mod sigur, nu asa stau lucrurile pentru mine. Sunt de-a dreptul agitat de multe dintre chestiile pe care le facem in program, indiferent ca interactionez cu serpi veninosi, incerc sa sar pe un crocodil imens sau sa ma catar fara coarda de asigurare. Dar folosesc teama doar ca pe un mijloc de a-mi ascuti simturile.
  
Imi amintesc ca, atunci cand eram mai tanar, mi s-a spus ca teama inseamna “dovezile false care par reale”. Cred ca multe dintre spaimele noastre asa sunt. In special cand urc pe munte, ma gandesc ca, daca esti pregatit la un anumit nivel, stii ce trebuie sa faci si cum. Dar ma asigur ca ma concentrez si nu fac greseli prostesti. Iata de ce consider ca spaima e doar o emotie care iti poate ascuti putin simturile.

Dar, ca sa fiu sincer, recunosc ca astept cu nerabdare o etapa a vietii mele in care sa nu imi mai fie teama. Fara indoiala, aceasta va veni la momentul potrivit.

Cele mai multe dintre locurile unde ai fost in misiunile tale de supravietuire sunt in salbaticie, departe de civilizatie. Exista si locuri moderne, locuite, in care e greu sa supravietuiti si care iti starnesc in mod egal entuziasmul ?

Da, desigur. Este singurul lucru pe care stiu sa il fac bine. Asta ma tine in viata si asta imi place sa fac. Deci raspunsul este da. De fapt, misiunile mele din Tehnici esentiale de supravietuire au inceput inca de cand aveam cinci ani, doar ca pe atunci nu filmam pentru televiziune. Si sper sa fac in continuare acest lucru si dupa ce camerele de filmat vor pleca.

Cu asta ma ocup. Asta imi place sa fac. La fiecare sfarsit de an, privesc in urma si ma gandesc la ce am facut. Da, este o munca grea, esti mult timp plecat de acasa, induri oboseala, spaima si frigul, dar mai presus de orice consider ca este un mare privilegiu. Ma simt foarte norocos sa am aceasta meserie care, efectiv, este o mare bucurie pentru mine.

Adevarul este ca, atunci cand filmezi, esti in diverse locuri, ti-e frig si ti-e teama de multe ori. Dar trebuie iti reamintesti in acele momente ca importante sunt locurile respective si modul cum vei supravietui. Nu intotdeauna e asa, dar asta face parte din “traseu”, dupa parerea mea. Cel mai important lucru este ca imi place la nebunie ceea ce fac. Cu asta ma ocup si, dupa cum am mai spus, este unul dintre putinele lucruri la care ma pricep.

Bear Grylls Bear Grylls

Intentionezi sa mergi si in zone locuite?

Nu despre asta e vorba in programul nostru, ci despre cum poti sa iesi din zone nelocuite, ostile, cand totul merge prost. Dar am facut multe materiale si cu diverse triburi. Am filmat cu tribul Embera, in junglele din Panama. Am filmat cu gauchos si cu aborigenii San. Am filmat cu triburile Tuvin din Siberia. Am lucrat deci cu multe comunitati, dar niciodata nu am facut un episod intr-o asezare, o localitate - fie ea mare sau mica. Intentionam sa facem si asta – mai exact sa facem un material despre supravietuire urbana. Dar ar fi mai degraba un episod singular, fiindca seria noastra se deruleaza in diverse zone salbatice.

Ai fost in Transilvania intr-o expeditie si ai intalnit un urs. Vreau sa te intreb cum a fost aceasta experienta. Stim ca ai fost obligat sa mananci excremente de urs, deci te rugam sa ne povestesti cum a fost.

A fost grozav. Episodul din Transilvania a fost cu adevarat extraordinar. L-am filmat acum cateva luni. Dar oamenii nu isi dau seama cat de salbatice sunt anumite zone din Transilvania. Este una dintre ultimele zone salbatice extraordinare din Europa. Gasesti acolo cea mai mare populatie de ursi bruni din Europa si munti uriasi de calcar, acoperiti cu paduri.

Intr-o seara m-am intalnit cu un urs brun, urias. Ne-a vazut si s-a indepartat. Iar eu am incercat sa demonstrez ca ursii au un sistem digestiv rapid: daca nu ai altceva de mancare, poti sa mananci efectiv bucati de fructe care au trecut prin organismul unui urs. Se vad bucatele de seminte, samburi sau fragmente de mar. Asa ceva am ales si am mancat din balega de urs. Nu a fost cel mai frumos moment din viata mea, dar e o chestie care ti-ar putea salva viata daca nu ai nimic altceva de mancare.

Ursii sunt animale uimitoare. E intimidant sa te afli intr-un loc unde sunt atat de multi ursi – iar eu am sfarsit prin a dormi pe o muchie ingusta, in acea noapte. Mi-am facut un soi de sistem care ma inconjura, cu fire si o sticla plina de pietre, deci daca se impiedica cineva de firele respective, pietrele ar fi facut zgomot cazand pe stanci, iar eu as fi auzit. Apoi mi-am mai facut o sulita ca lumea si un foc bun. Astfel, am petrecut noaptea izolat si in siguranta.

Mi-a placut foarte mult cum am filmat acolo. Am trait o aventura grozava intr-o pestera subterana, mergand prin bezna, cu torte aprinse. Cred ca acolo am trait una dintre cele mai infricosatoare situatii din Tehnici esentiale de supravietuire,  in pesterile acelea. Asa ca am m-am simtit usurat cand, in final, am reusit sa iesim de acolo.

E un episod de care sunt foarte mandru. Toti romanii din echipa, baietii din echipele de cautare si salvare care ne-au ajutat sa filmam acest episod, au fost geniali ! Inainte sa filmam un episod, avem de fiecare data o zi cand plecam prin zona cu baietii din echipele de cercetare si salvare si recapitulam toate procedurile de urgenta. Asa ajungi sa iti faci o imagine mai clara despre tara respectiva si ai sansa sa petreci mai mult timp cu expertii locali. Iar tipii din Transilvania mi s-au parut geniali !

Bear Grylls

Care sunt instrumentele sau gadget-urile esentiale pe care le iei cu tine, cand pleci intr-o aventura ?

Intotdeauna iau trei lucruri care sunt importante pentru mine. Intotdeauna imi iau o chestie concreta – o mica bucata de cremene, pe care o port atarnata la gat. Daca apare o situatie dificila, trebuie sa poti sa faci focul si deci ai nevoie de instrumente cu care sa il faci. Focul iti salveaza viata. Te incalzeste, te ajuta sa iti pregatesti ceva de mancare, sa fierbi apa... Asta iti ridica moralul. In plus, e o forma buna de protectie contra animalelor. Deci focul e un element esential pentru supravietuire, dupa parerea mea.

A doua chestie pe care o am mereu cu mine este o fotografie plastifiata, cu familia mea. Imi pun fotografia in bocanc. Pentru mine, familia inseamna foarte mult din ceea ce fac, o mare parte din motivatia mea si din speranta mea. Au existat cateva momente cand am stat in furca unui copac, in jungla, sub o ploaie torentiala, fara sa pot face focul, fara sa am habar unde sunt... Imi place sa petrec aceste momente uitandu-ma la o fotografie cu familia mea – deci am intotdeauna asa ceva in bocanc.

Intotdeauna am crezut ca un element important in arsenalul meu de  supravietuire este credinta mea crestina. Pentru mine, credinta a fost dintotdeauna un pilon de sustinere important, m-a ajutat sa trec prin multe chestii dificile. E o credinta foarte intima, traita in tacere, dar a devenit un element datator de forta pentru mine si consider ca ma sustine intr-o mare masura.

Care a fost cea mai groaznica experienta pe care ai trait-o in acest program si de ce?

O, Doamne ! E o lista lunga... Am trait foarte multe. Am fost muscat de serpi. Am sarit pe un rechin-tigru de 18 m lungime, mancator de oameni. Am sarit de pe o pluta. Am cazut pe stanci, am sarit in cascade. O pluta s-a scufundat sub mine. Am trait multe asemenea chestii. Am ramas blocat in mine de aur, impotmolit in ierburi inalte sau in crevase. Am cazut din copaci.

Ar fi deci o lista lunga de asemenea chestii. Dar intotdeauna incerc sa ma concentrez asupra chestiilor pozitive. Realitatea e ca am scapat cu viata de fiecare data, slava Domnului ! Si nu am corpul acoperit de prea multe cicatrice. Da, am cateva, dar in linii mari sunt bine. Totul merge bine fiindca am o echipa excelenta si o echipa de filmare grozava. E un grup mic, sunt aceiasi oameni cu care filmez intotdeauna. Ei au facut pana acum toate episoadele cu mine. Intotdeauna le spun, inainte de fiecare filmare: “Trebuie sa ne iasa bine de fiecare data. Nu apuci sa gresesti decat o singura data. Trebuie sa avem grija unii de altii si sa luam decizii corecte.”

Da, ni se intampla multe lucruri rele, dar eu incerc sa ma concentrez asupra celor bune si a celor care merg bine – iar astea reprezinta cam 99% din tot. Cred ca de asta inca facem acest program TV.

Ai zis ca ai invatat sa iti controlezi frica. Ne poti povesti o situatie in care ai fost implicat, dar dupa aceea, cand s-a terminat, te-ai gandit ca n-ar fi trebuit sa faci asa ceva fiindca era prea periculos ? Iti vine in minte vreo asemenea situatie?

Da. Cred ca, daca vedeti episodul din Transilvania, veti intelege ce vreau sa spun cand vorbesc despre aceste pesteri subacvatice. Am intrat in niste tuneluri foarte inguste, cu apa foarte rece, la aproximativ 150 m sub pamant. Curentii de apa erau foarte rapizi, iar locurile unde puteam sa respiram deveneau din ce in ce mai mici. M-am legat cu o franghie de echipa mea si, in final, apa a intrat sub niste stanci. Ne-am intrebat daca sa mergem mai departe, ca sa vedem unde duce. Daca nu ducea nicaieri, ma puteau trage inapoi cu franghia.

Am mers mai departe si, in final, apa a iesit din nou intr-un “buzunar” unde puteam respira - si apoi afara. Departe, deasupra noastra, puteam vedea lumina zilei. Deci totul a mers bine pana la urma, asa ca am adus si echipa dupa mine si a fost in regula. Dar de fiecare data sunt constient ca in asemenea situatii avem si ceva noroc. Nu e un sfat bun sa pui pe cineva sa intre intr-o situatie similara. Sunt foarte sincer in aceasta privinta, in program, si spun: “Probabil ca acum am impins lucrurile ceva mai mult decat ar fi bine s-o faceti si voi.”

Dar programul nu se ocupa de tehnici de supravietuire si despre ce trebuie sa faca cei care il urmaresc. Programul ma prezinta pe mine facand ceea ce fac, ceea ce am fost pregatit sa fac si in limitele puterilor mele. Asta as face eu ca sa ies dintr-o asemenea situatie. Intotdeauna explic foarte clar acest lucru. Nu ofer un program pe teme de supravietuire, un soi de manual din care sa afli ce e de facut, fiindca manualele despre supravietuire oricum iti spun ca n-ar trebui sa te misti din locul in care esti, ci sa ramai acolo in siguranta si sa astepti sa fii salvat. Insa in acest program, eu demonstrez ce fac eu ca sa ies dintr-o asemenea situatie, daca sunt nevoit. Categoric insa, acel episod a fost mai dur decat am intentionat noi sa fie.

Acesta e numele tau adevarat, Bear Grylls?

Am fost botezat Edward, care s-a transformat in Teddy, care a devenit Teddy Bear (Ursulet). Nu foarte... Dar cred ca asa a aparut acest nume. Si asa mi s-a spus cam de cand aveam o zi.